Evaluarea rezultatelor testelor de performanță termică se bazează pe praguri prestabilite sau cerințe standard, în funcție de scenariul de aplicare.
De exemplu, rezultatele conductivității termice trebuie comparate cu valoarea de proiectare a materialului; dacă valoarea măsurată este mai mică decât cea așteptată, performanța de disipare a căldurii este considerată insuficientă. Coeficientul de dilatare termică trebuie să se potrivească cu componentele adiacente; o valoare excesiv de mare poate duce la fisurarea structurala prin efort. Stabilitatea termică se evaluează prin temperatura de descompunere; daca este sub limita superioara a temperaturii de functionare se considera necalificat. Temperatura de tranziție sticloasă trebuie să fie mai mare decât temperatura de funcționare a produsului pentru a se asigura că materialul polimeric își menține rigiditatea. În plus, după testarea ciclului termic, funcționalitatea produsului trebuie verificată pentru integritate, fără fisuri sau degradare a performanței. Analiza incertitudinii, cum ar fi eroarea instrumentului și variația eșantionului, trebuie de asemenea luată în considerare în timpul evaluării pentru a se asigura că concluziile sunt fiabile din punct de vedere științific. Raportul final trebuie să includă diagrame de date, concluzii de conformitate și sugestii de îmbunătățire pentru a oferi o bază pentru luarea-deciziilor.
